"Avem un număr de documente care ar putea schimba regimuri. Poate că Tunisia este un exemplu în acest sens: prăbuşirea regimului lui Ben Ali după ce un ziar din Liban a scris un articol provenit din telegrame diplomatice, despre Tunisia", spune Assange.
Revoluţia Iasomiei a fost precedată de publicarea unor depeşe care au dezvăluit corupţia în care se scălda clanul preşedintelui Ben Ali. Acum, protestele violente de stradă s-au mutat în Egipt, iar WikiLeaks nu stă degeaba. Zilele trecute a publicat un document secret, din 2008, al Ambasadei americane de la Cairo, care demonstrează că Washingtonul i-a susţinut în ultimii ani pe activiştii pro-democraţie din Egipt. Mai mult, o telegramă din 2009 descrie poliţia egipteană drept o forţă scăpată de sub control, care foloseşte metode brutale împotriva demonstranţilor, a unora dintre deţinuţii politici sau chiar a trecătorilor ghinionişti.
"Avem multe documente din sectorul financiar, multe documente militare şi multe documente despre diverse guverne - fac parte din procedura noastră de lucru. În ultimele cinci luni, organizaţia noastră s-a confruntat cu o situaţie specială, am obţinut aproximativ un milion de documente de mare interes referitoare la Statele Unite. Şi, în acelaşi timp, organizaţia a fost atacată de unele grupări de la Washington şi din alte ţări, pe care Washingtonul a reuşit să le influenţeze. Este o situaţie neobişnuită pentru noi, dar am reuşit să continuăm publicarea depeşelor în toată acea perioadă. Dar cu mare dificultate", continuă Assange.
Julian Assange a primit echipa Realitatea TV la Ellingham Hall, în casa unui prieten în care locuieşte temporar, într-un fel de arest preventiv, undeva la 200 de kilometri distanţă de Londra. Aici şi-a găst refugiul după ce a fost eliberat pe cauţiune. Conacul, tipic englezesc, este proprietatea unui fost ofiţer de armată, actual cameraman de război, Vaughan Smith - unul dintre puţinii oameni în care fondatorul WikiLeaks are încredere şi unul dintre puţinii oameni care au avut curajul să-l găzduiască pe Julian Assange. Condiţiile eliberării pe cauţine sunt stricte şi Assange nu se poate deplasa prea mult în Regat şi nici ieşi din ţară. Îl aşteaptă noi audieri la Londra şi o posibilă extrădare în Suedia, unde este acuzat de viol şi molestare sexuală.
"Orice s-ar întâmpla pe 6 şi 7 februarie, va fi un recurs. Dacă noi câştigăm, acuzarea va face recurs. Dacă pierdem, vom face recurs. În consecinţă, dosarul va rămâne deschis toată luna viitoare", spune Assange.
Şi Suedia nu este singura care îl vrea pe banca acuzaţilor.
"Extrădarea în Statele Unite este o chestiune serioasă, şi nu doar pentru mine. Există ameninţări la adresa staff-ului meu şi a altor voluntari. Cea mai mare ameninţare de care ştim până acum este la adresa mea. În Senatul american se discută măsurile prin care organizaţia noastră să fie declarată drept o ameninţare internaţională şi să ne transforme pe toţi în ceea ce Statele Unite cataloghează combatanţi inamici. Şi asta le-ar permite să ne trateze ca pe membrii Al-Qaida sau ai altor grupări teroriste şi să ne trimită la Guantanamo sau la Bagram", explică fondatorul WikiLeaks.
Până acum, scandalul Cablegate a atins doar tangenţial ţara noastră. Wikileaks a publicat câteva mesaje trimise la Washington de ambasada Statelor Unite la Bucureşti sau de alte ambasade americane din Europa. Dar, în total sunt peste 1.000 de documente cu referire la România şi unele ar putea face vâlvă şi la Bucureşti.
"Nu am analizat personal materialele despre România. Dar pot spune că am găsit depeşe din estul Europei, pentru alte ţări, care sunt de interes. De mai mare interes sunt acum telegramele de la Londra, Paris şi Moscova. Explicaţia ar fi că acele ambasade mari folosesc cu uşurinţă camerele secrete. În ambasadele mai mici, acele camere ultra-secrete, unde sunt codate mesajele, sunt greu de folosit", explică Assange.
Deşi există din 2006, WikiLeaks a atras atenţia la nivel global, mai ales în rândul ziariştilor, la sfârşitul anului trecut. Operaţiunea Cablegate a fost până acum vârful de lance al campaniilor WikiLeaks şi, aşa cum spune chiar Julian Assange, este doar începutul.
"Odată cu trecerea timpului, publicăm documente din Cablegate în tot mai multe ţări. Până acum, sunt 12 ţări, dar vom publica în aproximativ 60 de ţări în următoarele trei luni", adaugă Assange.
„Manipulator şi arogant”... scria, recent, New York Times, despre Julian Assange, omul care a dat peste cap logica secretului diplomatic şi a convorbirilor care răman doar între patru pereti şi sunt transmise din cancelarie în cancelarie pe calea firului roşu. Echipa Realitatea TV, însă, nu l-a găsit nici distant, nici arongant. Dimpotrivă: prietenos, sociabil, vorbareţ, înţelegător că i-au invadat casa cu cabluri şi genţi pline cu echipamente de televiziune.
"În viitorul apropiat vom intenta nişte procese şi sperăm să recuperăm o parte din cele cinci milioane de dolari din donaţii pe care le-am pierdut din decembrie, în urma blocadei economice conduse, în afara sistemului juridic, împotriva acestei organizaţii şi în urma presiunilor politice din partea Departamentului de Stat american. Recent, Visa în Europa a anunţat că nu a descoperit nicio ilegalitate sau altă încălcare de regulament în ceea ce priveşte donaţiile, dar totuşi continuă să aplice această blocadă", spune fondatorul WikiLeaks.
Interesul uriaş pentru WikiLeaks şi Julian Assange este confirmat de marile trusturi de presă care s-au întrecut în a scoate pe piaţă, cât mai repede, cărţi despre fenomenul WikiLeaks.
"În jur de şase cărţi despre această organizaţie vor fi lansate. Una tocmai a fost lansată de Der Spiegel, o alta va fi lansată de The Guardian, alta de New York Times şi o alta de un fost angajat pe care l-am concediat şi tot aşa. Deci, vor fi presiuni uriaşe din partea presei asupra organizaţiei. Unele bune, alte rele. Şi oamenii se vor bate în tot felul de interpretări ale activităţii noastre", dezvăluie Assange.
Dincolo de interesul jurnaliştilor şi bătaia pentru o exclusivitate cu Julian Assange, opinia publică a reacţionat la campania Cablegate. Unii o aprobă şi o susţin, alţii o critică. Cititorii revistei Time şi-au dat votul pentru Julian Assange şi l-au ales omul anului 2010.
"Eram la închisoare când a apărut numărul din Time. Dar revista nu a venit. Au scos-o. Au trimis plicul, dar au scos revista din el. N-au vrut să mă simt... nu ştiu... să mă simt şi eu puţin fericit", încheie Assange.
